Concluzii de la Conferința PRIA Circular Economy and Construction – 23 aprilie 2026, UTCB

Pe 23 aprilie 2026, în cadrul Conferinței PRIA Circular Economy and Construction, organizată la Universitatea Tehnică de Construcții București, reprezentanți ai autorităților, mediului privat și societății civile au discutat despre una dintre cele mai presante provocări ale momentului: transformarea deșeurilor din construcții dintr-o problemă de mediu într-o resursă economică.

Mesajul central al conferinței a fost clar: tranziția către economia circulară nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate sistemică și economică.

De la legislație la aplicare reală

Unul dintre principalele concluzii ale evenimentului a fost că alinierea la directivele europene nu poate rămâne la nivel declarativ sau strict legislativ. Pentru ca economia circulară să funcționeze efectiv, este nevoie de:

  • decizii publice ferme;
  • mecanisme clare de implementare;
  • monitorizare eficientă;
  • responsabilitate instituțională reală.

În lipsa acestor elemente, legislația riscă să rămână un exercițiu formal, fără efecte concrete în piață.

Ce trebuie accelerat pentru o economie circulară funcțională

Participanții au subliniat mai multe direcții esențiale pentru ca deșeurile din construcții și demolări să poată deveni resurse reutilizabile:

1. Implementarea accelerată a legislației europene

România trebuie să accelereze transpunerea și aplicarea directivelor europene privind gestionarea deșeurilor din construcții și demolări.

2. Responsabilități clare pentru toți actorii implicați

De la dezvoltatori și constructori până la autoritățile locale, fiecare verigă din lanț trebuie să aibă obligații bine definite, aplicabile și verificabile.

3. Dezvoltarea pieței materialelor reciclate

Fără o piață funcțională, materialele reciclate nu pot deveni o alternativă viabilă. Sunt necesare politici de stimulare, inclusiv prin extinderea criteriilor de achiziții publice verzi.

4. Integrarea criteriilor de circularitate în investițiile publice

Proiectele finanțate din fonduri publice trebuie să includă standarde clare privind reutilizarea materialelor și reducerea cantităților de deșeuri generate.

5. Investiții în infrastructură

Colectarea, sortarea și valorificarea deșeurilor necesită infrastructură modernă, tehnologii eficiente și centre regionale de procesare.

Măsuri noi pregătite de autorități

Reprezentantul MDLPA a anunțat că, în următoarele luni, va fi lansat în consultare publică un pachet de măsuri care urmărește transformarea reciclării deșeurilor din construcții dintr-o opțiune voluntară într-o obligație funcțională, susținută de:

  • infrastructură adecvată;
  • sisteme de trasabilitate;
  • politici publice coerente.

Datele care arată dimensiunea reală a problemei

Potrivit Raportului de Mediu – PNGD (2026–2035), în România au fost generate în 2022 aproximativ:

  • 1.234.829 tone de deșeuri din construcții și demolări;
  • 5.767.456 tone de deșeuri municipale.

Astfel, deșeurile din construcții și demolări au reprezentat aproximativ 18% din totalul acestor categorii de deșeuri generate la nivel național, iar rata de reciclare raportată a fost de 70%.

La nivelul Uniunii Europene, deșeurile din construcții și demolări reprezintă între 25% și 35% din totalul deșeurilor generate, ceea ce confirmă impactul major al sectorului asupra economiei circulare.

Exemplul Cernica: investiții care pot schimba piața

În cadrul conferinței a fost prezentat și proiectul dezvoltat la Cernica de Construcții Erbașu — o investiție estimată la aproximativ 86 milioane lei, cu o capacitate anuală de procesare de circa 450.000 de tone.

Stația va procesa deșeuri din construcții și demolări și le va reintroduce în piață sub formă de agregate reciclate utilizabile în infrastructură și lucrări de construcții.

Blocajul real: economia reciclării

Participanții au subliniat că principalul obstacol nu mai este cel legislativ, ci cel economic.

Reciclarea poate deveni sustenabilă doar dacă există simultan:

  • flux constant de deșeuri;
  • cerere reală pentru materialele reciclate;
  • acceptarea acestor materiale în proiecte și caiete de sarcini.

În lipsa acestor condiții, reciclarea riscă să rămână mai costisitoare decât depozitarea.

Diferența majoră față de multe state din UE este că acolo sistemul funcționează integrat: există infrastructură, cerere constantă și încredere în utilizarea materialelor reciclate.

Concluzie

România nu are o problemă de potențial, ci una de implementare. Deși generează volume importante de deșeuri din construcții și raportează formal atingerea țintelor europene, lipsa infrastructurii, a stimulentelor economice și a unei piețe mature pentru materialele reciclate face ca economia circulară să rămână, deocamdată, mai degrabă o excepție decât o regulă.

În prezent, sectorul construcțiilor din România nu este încă pregătit pentru o economie circulară funcțională la scară largă, în ciuda unor indicatori aparent favorabili. Piața rămâne într-o etapă de maturizare, iar diferența dintre obiective și realitatea din teren continuă să fie semnificativă.